Străin am fost cândva, Iisuse
Străin am fost cândva, Iisuse,
Un fiu pierdut, plecat, pribeag
Dar bunătatea Ta m-aduse
La loc odihnitor și drag.
Necredincios am fost, Iisuse,
Și făr-al rugăciunii grai
Dar, Doamne, mila Ta m-aduse
La Tine, din al lumii vai.
Ce orb și surd eram, Iisuse,
Când n-ascultam de glasul Tău
Și cum Lumina Ta m-aduse
La Adevăr din drumul rău.
Ce mut am fost cândva, Iisuse,
Și ce nerecunoscător,
Dar gurii Tu mi-ai dat cântare
Și inimii cerescul dor.
Acuma plâng și-Ți cer iertare
Și vreau să mă primești supus,
Să nu mai fiu pribeag prin lume
Ci-n veci să fiu al Tău, Iisus!