Lacrimi, - stele căzătoare

Lacrimi, - stele căzătoare din doi ochi senini ca cerul cine v-ar cunoaște oare obârșia și misterul? Cine știe câtă jale plânge-n stropii ploii voastre stele ce cădeți la vale tot din înălțimi albastre!... Lacrimi, pâinea tuturora celor care plâng ca mine, așteptându-și aurora unor zile mai senine. Voi nălțați spre Domnul plânsul și durerea noastră multă, și oricând le duceți - Dânsul ne-nțelege și ne-ascultă. Lacrimi, - martoră ni-i fața v-am golit din plin paharul, v-am gustat din plin dulceața, v-am simțit din plin amarul! De demult de când în șoapte legănat dormeam alene, de-a fost ziua, - de-a fost noapte v-am purtat mereu în gene. Picuratu-v-am pe struna harfei mele reci și mute, de-a pornit să cânte-ntruna imnuri nemaicunoscute. Câte chinuri sânt sub stele, plinul lor adânc le strânge, și de-aceea cântă-n ele orice suflet care plânge. Picuratu-v-am din peană v-am cântat în nopți cu ploaie, numai lacrima din geană orice viers cântat mi-l moaie. - Binecuvântate lacrimi, voi îmi străjuiră-ți somnul prin a voastre sfinte patimi m-ați legat pe veci de Domnul. Lacrimi binecuvântate inima-mi pe veci vă cheamă să vă strâng în loc de frate să vă simt în loc de mamă...