Mai cred în izbucnirea scânteii din cenușă
Mai cred în izbucnirea scânteii din cenușă
chiar dacă par pierdute orice nădejdi acum,
cât n-a murit iubirea mai poate fi o ușă
cât nu s-a-nchis mormântul, mai poate fi un drum.
Mai cred în ochii umezi și-n geana ce s-apleacă
și-n înverzirea crengii din chivotul ascuns
mai cred în învierea suspinului lui dacă
- căci Dumnezeu Se-ndură când plânsul e de-ajuns.
Mai cred chiar dacă-adesea mă-ncearcă întristarea
că muntele tot crește și zările tot scad,
- când apa și pustiul prea cresc însingurarea
țîșnește dintr-o dată lumina ca un vad.
Mai cred chiar împotriva oricărei stări amare
cu-atât mai mult când totul ruină e și scrum
- mai e încă Minunea - și-n orice disperare
Hristos mai are-o ușă, Hristos mai știe-un drum!