Vă chem cu mâini întinse prin gratii, ca prin soare

Vă chem cu mâini întinse prin gratii, ca prin soare - și inima trimisă din depărtări v-aduce ca zorile-Aurorii pe Serile Polare ca zâmbetul Genezei pe Fața de pe Cruce! ... Sub crucea mea nu-i nimeni... surorile și mama plâng, neștiind, departe de locul pătimirii întunecat, aproape e numai Akeldama și albul sol prieten cu luntrea despărțirii! O, reveniți spre ochii închiși, ființe scumpe și-mi însoțiți plecarea c-o albă fâlfâire, cu fruntea luminoasă să intru-n beznă cum pe nălțimi zâmbește, seara, apusa strălucire.