Doamne, nu-l răbda pe-acel ce umblă să omoare
Doamne, nu-l răbda pe-acel ce umblă să omoare
scapă-i pe nevinovații care-i cad în gheare
când ucid cu glonț ori pâră,
cu cuțit sau pană
rupe mâinile vrăjmașe, negre de satană.
Nu-l răbda pe-acel ce-și vinde sufletul de frate
scapă-l pe cel bun din cursa gurii blestemate
când pe bani sau frică vinde,
unul, sau o sută,
rupe Doamne limba care vinde când sărută.
Nu răbda tâlharul care fură și aprinde
scapă casa către care mâna lui se-ntinde,
ori că fură snopi, ori suflet,
arde vieți, ori case
rupe gheara blestemată, nu-i lăsa foloase!
Nimicește lanț și cursă,
sfarmă jug și cheie
nicăierea om sub soare rob să nu mai steie
că sub ce cuvânt s-ar pune astea-s veșnic rele
rupe Doamne Forța care pune lumea-n ele.
Adă ziua să nu fie nici caini nici iude
nici cu sânge nici cu lacrimi lumea s-o mai ude
nici tiranii, nici tâlharii pacea s-o-nspăimânte
peste groapa tuturora dragostea să cânte.
Căci de-atunci nainte pacea, florile și cântul
ar îmbrățișa cu zâmbet fericit pământul
iar lumina Fericirii din Eden visată
ar cuprinde lumea-ntreagă pentru-ntâiași dată.