Când te-ai nălțat pân-la răbdarea
Când te-ai nălțat pân-la răbdarea
unei smerite ascultări
atunci senină ți-e cântarea
și-n cele mai cumplite stări.
Atunci poți suferi în pace
oricâte nedreptăți îți vin
lumina Duhului te face
să vezi în toate-un har divin.
Când te-ai nălțat pân-la tăcere
să știi că-n toate-i numai har
te simți un pas de înviere
și ți-ai învins și moartea chiar.
Atunci cunoști ce-i bucuria
de suferinți și de ocări
prin ceața lor vezi veșnicia
de străluciri și desfătări.
Când te-ai nălțat pân-la iubire,
atunci te-ntorci transfigurat
pe chipul tău e strălucire
pe capul tău un nimb curat.
Atuncea poți trăi oriunde
și poți în orice loc să mori
și astfel singur vei pătrunde
în cer cu ochi biruitori.