Afară bate vântul și plouă ne-ncetat
Afară bate vântul și plouă ne-ncetat
în stoluri zboară corbii
ce mult noroi e-n sat;
iar prin orașe ploaia
din streșini plânge greu,
așa când fac păcate,
aș vrea să plâng și eu.
Ies apele,
duc poduri,
pustiu e pe hotar
e ziua tot mai mică
și soare-i tot mai rar...
Mi-e silă de noroaie,
mi-e frică de păcat...
ajută-mă Iisuse și ține-mă curat!
ferește-mă de cel rău,
fă-mi sufletul senin
cu Soarele Iubirii să mă-ncălzești...
Amin.