N-am mers la lupta Ta trufaș
N-am mers la lupta Ta trufaș
cu-armură grea și lăudată
nici n-am avut spre cei vrăjmași
dispreț și ură niciodată.
Ci-am mers ca David c-un toiag
și-o biată praștie străbună
dar cu curaj, cu-avânt, cu drag
și-o fericită voie bună.
Cu-obrajii biciuiți de vânt
de palme și mustrări răbdate
ne-am apărat un legământ
mai sfânt și mai frumos ca toate.
Când doar copii am îndrăznit
să stăm cu Goliați la trântă
pe Tine doar ne-am bizuit
și pe tăria Ta ne-nfrântă.
De-aceea tot ce-am cîștigat
mai sfânt și mai cu vrednicie
mai îndrăzneț și mai curat
se datorește numai Ție.
Și numai Ție se cuvin
Iisuse-azi laude slăvite
când cei ce merg și cei ce vin
strâng roduri nemaiîntâlnite.