Eu n-am vrut să scriu versuri, poeme și cântări
- Eu n-am vrut să scriu versuri, poeme și cântări
ce gâdilă urechea și inima o-nmoaie
ci-am vrut să rup zăvoare, am vrut să sparg cărări
spre Cer și libertate, din iad și din noroaie.
Am vrut să-mbrac oștire cu număr nesfârșit
din fiecare carte să-mi plece o coloană
de luptători cu suflet și braț nebiruit
pornind să spargă încă o linie dușmană.
Din orice gând să-mi iasă o sabie țintind
în cuib viclean de șarpe, în inimă de iudă
și-n mână de satană ce umblă uneltind
să fure munca celui ce plânge și asudă.
N-am vrut să strig cuvinte, ci-am vrut să trag săgeți
puternice și multe cu negreșită țintă
am vrut să sun alarma, am vrut să rup peceți
am vrut să-mpiedic răul să fure și să mintă.
Cântarea-i numai forma sub care-mi ies plecând
ostașii-acestei lupte de-un suflet și-o credință
ca oricîți sânt, să meargă coloane rând pe rând
să lupte-n orice parte spre-aceeași biruință.
... O, dragi cântări a mele, plecați cum v-am dorit
în linii largi de luptă pe-ntins din zare-n zare
și nu mai stați din drumul viteaz și strălucit
decât când o să sune Cereasca Încetare.
Luptați să nu ajungeți în mână la vrăjmaș
și-ajunse, nu-i dați sprijin în lupta lui vicleană
păstrați-vă și scutul și spada de ostaș
nălțînd Solia Sfântă și-n tabăra dușmană.
Plecați-mi, rânduri sfinte, mai multe an cu an
mai îndrăzneț, mai sigur, mai ager în mișcare
cu fiece săgeată să-nfrângeți un dușman
- așa să vă găsească Hristos pe fiecare!