Și totuși Doamne noi n-avem

Și totuși Doamne noi n-avem alt Dumnezeu decât pe Tine - spre cine altul să cădem acum când ardem în suspine și inimile noastre gem de rane și de lacrimi pline? Pe nimeni altul noi nu știm și nimeni altul nu ne știe la cine altul să venim și cui să-i spunem decât Ție ce nedreptate suferim ce pierderi și ce silnicie? Căci nimănui noi n-am cântat cântări atât de minunate ce Ție, Unuia, Ți-am dat comoara inimii curate când frunțile ni s-au plecat pe mâinile împreunate. Părinții noștri s-au sfârșit ca jertfe pentru-a Ta Lucrare noi ani de chin am pătimit prin lupte și-ncercări amare. - Iar astăzi Doamne ce cumplit se calcă totul în picioare... - Dar Dumnezeule Slăvit în muta noastră tânguire nu-i plânsul deznădăjduit din necredință și cârtire ci-i jalea unui duh zdrobit de-o prea-ndelungă pătimire. E jalea unui prea duios și prea-ncărcat trecut Părinte ce n-a avut în el frumos decât o dragoste fierbinte și cântecul și plânsul scos din cer, din vis și din morminte. Cădem spre Tine rămânînd cu fața de nădejde plină suim calvarul așteptând făgăduința ce-o să vină din toată inima crezând în Biruință și-n Lumină.