Doamne Dumnezeul clipelor solemne

Doamne Dumnezeul clipelor solemne lâng-a patruzecea piatră de hotar, jertfa Oastei Tale vine-acum să-nsemne legământ de sânge pe-un trecut amar. Când sfârșind robia grea și-ndelungată așteptam Canaanul fără de dușmani a venit pustia mai înfricoșată cu calvarul celor patruzeci de ani. Lipsa mângâierii, lipsa hranei sfinte, lipsa îndrumării, multele nevoi, au topit în lacrimi tot ce-a fost nainte dragoste, credință și nădejde-n noi. Măcinați de toate au venit dușmanii cu vorbiri de înger, vinovat mijloc... - și-nșelați vitejii, au crezut sărmanii de-a rămas în urmă scrum, ca după foc. Dar cuptorul astăzi, fără de cruțare curățind ce-i aur și-alegând ce-i lut sapă-adânc hotarul ultim de la care vom lua eroic drumul cunoscut. La hotaru-acesta, pentru tot ce vine punem Doamne astăzi stâlp de legământ s-ascultăm în totul-totului de Tine și să-i dăm Lucrării primul ei avânt. Arătându-i Ținta care s-o atingă arăta-i-vom drumul clar prin voia Ta și pe toți vrăjmașii care să-i învingă ca s-ajungă-odată ce-ai dorit din ea.