Ce străin ești Tu pe-aicea, ce străin
Ce străin ești Tu pe-aicea, ce străin
pe-orișiunde-aș întreba,
nu Te știe nimenea,
cum nicicând nu Te-au văzut!
- Ca și cum prin locu-acesta de amar și de suspin
Tu nicicând n-ai fi trecut!
Ce străin ești Tu pe-aicea, ce străin!
Dacă le vorbesc de Tine
și le spun,
dau din umeri și șoptesc
cu mirare mă privesc
ca pe-un om de pe-alt pământ
și se duc că n-au ei vreme
să asculte pe-un nebun.
Totuși numai despre Tine vreau să spun,
căci îi iubesc.
Mă gândesc să-mi scutur praful, să mă duc...
- Dacă Tu ești alungat
ce caut eu întârziat
într-o lume de-mpietriți,
după-adânca Ta iubire ne-nțeles să mă usuc?
- Dar ei sânt nenorociți
până nu Te vor cunoaște,
facă-mi orice,
nu mă duc!