Fericit e omul care
1-Fericit e omul care
nu se duce-n sfaturi rele
nici cu păcătoși pe-o cale
nu se-oprește - ca să-nșele.
Nici cu cei răi la batjocuri
pe un scaun nu se-așează
2-Ci și zi și noapte-n legea
Domnului se desfătează.
3-El e-așa ca pomul verde
pus lângă-un izvor de apă
își dă rodul bun la vreme
căci din bun pământ s-adapă.
Și a cărui frunză verde
nicicând nu se veștejește
tot ce-ncepe totdeauna
el cu bine isprăvește.
4-Dar nu tot așa-i cu cei răi
ei sânt pleava spulberată
risipită-n larg de vânturi
nimicită și uitată.
5-De aceea-n judecată
capul sus ei n-au să-l țină
nici cei păcătoși în ceata
celor fără nici o vină.
6-Căci cunoaște Domnul calea
celor drepți ai Lui sub soare
dar pe cei răi calea lată
îi coboară la pierzare.