Nelegiuirea celui rău

1-Nelegiuirea celui rău a zis inimii mele că frică n-au de Dumnezeu privirile lui rele. 2-Se amăgește singur el ca să-și desăvârșească fărădelegea de mișel și ura să-și plinească. 3-A gurii lui cuvinte sânt minciună și-nșelare nu vrea să facă pe pământ ce-i bine-n cumpătare. 4-În așternutul lui cel rău de-a pururi se gândește nu-i binele pe drumul său iar răul nu-l urăște. 5-O Doamne, bunătatea Ta e pân-la cer de mare și pân-la nori se va nălța nespusa Ta-ndurare. 6-Dreptatea Ta-i ca munții-n veci înalți și fără moarte cu-a Tale judecăți întreci adâncul mare foarte. Cu-a Ta putere sprijinești pe oameni și-animale ei Ție-Ți cer, iar Tu-i hrănești cu darurile Tale. 7-Ce scumpă-i bunătatea Ta căci sub a Tale-aripe noi adăpost putem afla în orice grele clipe. 8-Toți din al Casei Tale-avut avem noi săturare și din șuvoiul Tău plăcut ne-adăpi cu-ndestulare. 9-În veci în Tine Doamne-avem Izvoarele vieții și prin lumina Ta vedem lumina dimineții. 10-Fii ne-ncetat tot bun cu-acei ce Te cunosc pe Tine Dreptatea-ntinde-Ți peste-acei cu inime senine. 11-Piciorul celor încrezuți în veci să nu m-ajungă să nu m-alunge cei pierduți cu mâna lor cea lungă. 12-Acei ce fărădelegea fac au și-nceput să piară sânt răsturnați, cad toți și-n veac nu se mai scoală iară.