Tu fost-ai binevoitor

1-Tu fost-ai binevoitor o Doamne, cu-a Ta țară pe ai lui Iacov prinși, napoi adusu-i-ai Tu iară. 2-Iertat-ai pe poporul Tău de-a lui nelegiuire 3-I-ai coperit păcatul tot în marea Ta iubire. Tu de la ei Ți-ai abătut aprinderea mâniei și Te-ai întors să nu-i lovești în flacăra urgiei... 4-O Dumnezeul nostru Bun întoarce-ne Tu iară oprește-Ți Tu de peste noi mânia Ta amară... 5-În veci Te mânii Tu pe noi și-Ți vei lungi urgia? 6-Și oare nu ne vei mai da Tu iarăși bucuria? 7-Arată-ne din nou a Ta nespusă îndurare și bunătatea Ta ne-o dă cu mântuirea-Ți mare. 8-Eu tot ce zice Dumnezeu voi asculta și face căci El vorbește la ai Lui de dragoste și pace. Poporul Său și-aleșii Lui avea-vor bucurie, - o, numai ei de n-ar cădea din nou în nebunie... 9-Aproape-i bucuria Lui de cîți de El s-or teme ca-n țara noastră slava Lui să fie-n orice vreme. 10-Credincioșia va umbla cu bunătatea bună, Dreptatea și cu Pacea-și dau săruturi împreună. 11-Credincioșia, din pământ frumoasă se ivește Dreptatea de la înălțimi curate ne privește. 12-Și Domnul ne va da de-acum dorita fericire pământul nostru își va da belșuguri de rodire. 13-Dreptatea și nainte-o fi și-n urmă o să vie pe urma pașilor Săi sfinți călcând pe veșnicie.