Frumos e ca să-L lăudăm pe Domnul toți în lume
1-Frumos e ca să-L lăudăm pe Domnul toți în lume
și totdeauna să mărim Prea-nalte, Sfântu-Ți Nume.
2-De dimineața să vestim adânca-Ți bunătate
și-a Ta credincioșie-atunci când noaptea se abate.
3-Din instrument cu zece corzi, în cântece plăcute
în sunetele harfei dragi și-n sunet de-alăute.
4-Căci Doamne Tu mă-nveselești cu lucruri minunate
iar eu de veselie cânt când le privesc pe toate.
5-O, cât de mari lucrări faci Tu pe-a Ta-nțeleaptă cale
ce nalte Doamne și adânci sânt gândurile Tale!
6-Dar toate pentru omul prost rămân necunoscute
și pentru omul cel nebun în seamă nu-s ținute.
7-Căci dacă cei răi înfloresc ca iarba pe câmpie
e numai ca să fie strânși și arși pe veșnicie.
8-Dar Doamne, Tu ești înălțat pe veci plin de mărire
9-Vrăjmașii Tăi și cei răi pier, pe veci merg la pieire.
10-Dar mie Doamne Tu îmi dai puterea cea mai mare
m-a uns cu untdelemn sfințit iubirea Ta cea mare.
11-Eu față de vrăjmași îmi văd dorința împlinită
și-aud întocmai cum doream de ceata lor zdrobită.
12-Cei fără vină înverzesc ca și finicii-n vale
și cresc ca cedrii din Liban pe dealurile Tale.
13-În al lui Dumnezeu lăcaș cîți stau nu se vor pierde
în curțile lui Dumnezeu au frunza veșnic verde.
14-Ei roade pururea aduc... chiar și la bătrânețe
sânt verzi mereu și plini de suc cu fericite fețe.
15-S-arate cât e Domnul drept și ce plin de iubire
El, Stânca mea în care nu-i în veci nelegiuire.