Rugăciunea mea Stăpâne
Rugăciunea mea Stăpâne
în târziul miez de noapte
către Tine se ridică,
plânsă-n lacrime și-n șoapte.
Pleacă-Ți milostiv urechea
și suspinul meu ascultă:
- nu mai pot plăti Stăpâne
datoria mea cea multă.
Apăsat de-ai ei povară,
rugăciunea mi se curmă
mai îngăduie-mă Doamne
și plăti-voi tot pe urmă.
De pe Crucea Ta Iisuse
glasul Tău coboară-n vale:
fiule, iertată-i toată
datoria vinei tale...
O, Tu mi-ai iertat Iisuse
datoria mea cea mare
când pe Golgota, viața
Tu Ți-ai dat răscumpărare.
Peste toată datoria
sufletului care plânge
Tu ai scris atunci: Iertare
cu sudoare și cu sânge.
Însă sluga păcătoasă
care plânge-acuma fierbinte
chiar și după-aceasta Doamne,
a păcătuit - nainte.
Tu iertași pe-al Tău datornic
milă când veni să-Ți ceie
el pe-al său de gât îl strânse
cel din urmă ban să-i deie!
Te-ndurași când el venit-a
îndurarea Ta s-o ceară
dar el sfîșie pe altul,
fără milă ca o fiară.
- Eu am fost acel datornic
care plânge-acum fierbinte
și-așternutul meu cu lacrimi
de căință-i ud Părinte.
O, Te rog pentru-ndurarea
și iubirea Ta cea mare
scrie și pentru această
datorie grea: Iertare!