Când L-au luat răstignitorii
Când L-au luat răstignitorii
și-n haina roșie-mbrăcat
L-au dus la locul răstignirii
- privea senin și resemnat.
Știa că trebuie să moară
dar va-nvia a treia zi
că iadul,
moartea
și păcatul
prin moarte le va birui!
- În urma Lui râdea călăul
și împingându-L le spunea:
- Acesta-I Împăratul vostru
îngenuncheați naintea Sa!
Mă voi pleca și eu Iisuse
în fața Ta, ai să mă vezi,
îmi pare bine că ești Rege
și astăzi Te încoronezi!
Ți-am pregătit cunună scumpă
pe cap Ți-am așezat-o noi,
Ți-e gata Crucea și mormântul
și poți să-nvii din nou, apoi.
Te voi primi cu-atâta cinste
cum nu s-a mai văzut sub cer;
din orice lemn poți face-o cruce
și-un cui din fiecare fier!
Și nu ca azi, odată numai,
de mii de ori Te-am răstigni!
- pân-o ținea pe lume fierul
și lemn de cruce va mai fi...
- Dar când a stat apoi de strajă
căzut-a la pământ zdrobit:
cu ce Dumnezeiască slavă
a Înviat Cel Răstignit!
Și jos s-a aruncat în fața
Stăpânului Vieții noi
strigând: Iisuse, cred în Tine,
și viața-ntreagă-a plâns apoi!