Împovărat de zile grele

Împovărat de zile grele azi stau la cimitir în prag privind în urma vieții mele pierdutul anilor șirag. E-așa de mult de când din țara copilăriei am plecat lăsând în urmă primăvara vieții fără de păcat! E-atât de mult de-atunci - și jalea îmi arde sufletul zdrobit când stau să-mi văd în urmă calea pe care pân-aci-am venit! Îmi văd cărările departe și urma pasului trecut prin toate văile deșarte pe unde viața mi-am pierdut. Mi-o văd, când mă trezesc în fața acestui cimitir, acum! Și plâng amar văzându-mi viața comoară risipită-n fum! Privesc mereu cu ochii zarea și lacrimile-mi curg șuvoi: - O, de-aș mai ști acum cărarea și de-aș putea să-ntorc napoi. De-acum aș ști cum se trăiește puțina viață înțelept, de-acum aș ști pe ce cărare să vin spre locul unde-aștept!...