O, clopote vesele din satul meu alb
O, clopote vesele din satul meu alb
ce dulce și tare cântarăți odată
când glasul cel tânăr și cald îmi umplea
senina nădejde a tristei pruncii...
O, clopote multe din negrul oraș
ce tunet și clopot năvalnic erați
când vuiet de luptă mi-era și avânt
credința-ndrăzneței de-atunci tinereți.
O clopote largi ale țării de-acum
ce calmă și clară-i cântarea din voi
ce după-ndelungul durerilor drum
vestește-n sfârșit bătrâneții-nvierea.
- Cântați-mi, cântați-mi largi clopote azi
sfârșitul osândelor mele
s-apropie apusul ca zorii zâmbind
vestiți sărbătoarea culesului meu!...