Făcea prietenul un șanț și se silea să mute
Făcea prietenul un șanț și se silea să mute
hotarul dinspre celălalt, c-o brazdă mai aproape...
- Al cui e locul? - îl întreb.
- Al meu! - el îmi răspunse.
- Dar înainte-al cui era?
- Al tatei și-al lui moșu!...
- Dar mai nainte decât ei?
- Eu nu mai știu! - îmi zise.
- Dar și ei tot așa au zis că este-al lor pământul
iar astăzi oare unde-s ei?
- În el, - răspunse dânsul!
- Și tu vei merge tot în el. Ca cei de mai nainte!
Căci nu pământul este-al tău ci tu al lui, sărmane!