O, Eternă Milă a lui Dumnezeu

O, Eternă Milă a lui Dumnezeu cu puterea toată ne-agățăm de Tine Tu ne ești nădejdea pentru mântuire singura nădejde unde alergăm. - Doar la ușa-Ți sfântă îndrăznim a bate doar prin ea mai credem să intrăm în Cer... O,-ndurare-adâncă a lui Dumnezeu cât de mult depinde tot ce-avem, de Tine unica-Ți nădejde, singura Ta ușă este cel din urmă mijloc pentru noi... Cine prin Dreptate sau Neprihănire, cine prin sfințire, ar putea veni? Dintre oameni, cine ar putea vreodată a intra, prin merit, în Lăcașul Sfânt? - Doar prin Tine Sfântă Milă Nesfârșită cel din urmă vameș poate-a se sfinți. Dacă și-a Ta ușă cuiva se va-nchide ce-i va mai rămâne celui lepădat? Binecuvântată fii Tu Milă Sfântă o, prin Tine-aducem noi lui Dumnezeu mulțumiri cu lacrimi de recunoștință căci El n-a-nchis lumii încă ușa Ta. Căci mai pot să intre și-azi prin ea, la viață cei ce-ntârziară și mai mult ca noi toți acei ce încă vor mai fi să vină, în oricât de mare număr ar veni. - O, nefericite de nu vii nici astăzi - ce-ți va mai rămâne-n deznădejdea ta în eterna groază din eterna noapte când n-o să mai fie Mila de acum? O, nefericite, ea-i ultima ușă dacă ea se-nchide unde-ai să mai bați? Să aștepți tu oare până ți se-nchide? sau asculți acuma și-n genunchi o chemi?