Se-nvârtea în jurul flăcării aprinse
Se-nvârtea în jurul flăcării aprinse
și-i plăcea ispita de-a se-apropia
lanțul voluptății îl atrage spre flăcări
ca răcoarea apei rândunica-n zbor.
Îl alung cu milă să se-ndepărteze
dar a zecea oară s-a întors din nou
se trezise-ntrânsul patima cea oarbă
care ne-nfrânată, duce-n veci la foc.
Îl lovesc -
zadarnic: patima-i mai tare
chiar și decât frica
- și-ntr-o clipă rea
poate chiar în ciuda piedicilor mele,
el se-aruncă-n para focului râvnit.
... Ce-a rămas dintr-însul astăzi e-o ruină.
- Căci sânt rari acei ce se-nfrânează când
neopriți, pot face ceea ce n-au voie...
- De aceea-i plină lumea de ruini!