Când vii tu bucurie a sufletului meu
Când vii tu bucurie a sufletului meu
și inima și ochii de lacrimi umezesc...
naintea ta adie spre mine-a ta mireasmă
și mi-aș deschide-ntregul adânc să te cuprind
această adiere preadulce de la tine
e ca ivirea zilei de praznic așteptat.
Iisuse, numai Tu ești întreaga-mi bucurie
și n-are lumea alta să-mi poată fi la fel!...
- Nu-i pe pământ comoară de care-ar fi legată
viața mea vreodată asemeni ca de Tine
nici mai adânc lipită,
nici mai cu drag aproape
cum poate fi de Tine,
și cum mi-a fost mereu.
O, lângă Tine-n clipa adâncă-a rugăciunii
sau în trăirea muncii cu lacrimi și sudori,
sau în vâltoarea luptei cu opintiri sporite
smulgând plătite roade cu orice pas împins,
sau în purtări de sarcini cu renunțări durute
- eu gust din plin aroma cereștilor grădini!
Fii binecuvântată adâncă bucurie
Iisuse, Soare dulce al sufletului meu!