O, prietenie sfântă, loc binecuvântat
O, prietenie sfântă, loc binecuvântat
în care nu sânt taine, nici garduri, nici zăvoare,
în nici un loc din lume viața nu-i mai dulce
nici sufletul mai candid, nici gândul mai curat
ca-n tine prietenie, loc binecuvântat.
În nici un loc din lume petrecerea nu-i dulce
ca-n tine,
și-adevărul mai binevoitor
nici mila mai duioasă,
nici dragostea mai largă
mai caldă, mai simțită - ca-n părtășia ta!
Orice pahar golit e și-umplut deplin, în Tine
și fiecare clipă și an e-ndestulat
măsura ta-i întreagă, nimic pe jumătate
ori toată, ori nimic,
când dai și când primești.
În tine și tăcerea e de-nțelesuri plină
un semn sau o privire cuprinde nesfârșit,
- În tine-i totul pașnic și sfânt căci mii de haruri
și-n suflete și-n trupuri
prin orice simț,
pătrund.
Lumina nicăierea nu este mai lumină
nici noaptea nicăierea mai noapte ca aici
- când e durerea-n tine, mai mare-i ca oriunde
cum bucuria n-o simți niciunde mai deplin.
O, prietenie sfântă, adâncă și duioasă
de tine totdeauna m-apropii cu fior
pe-altarul tău ard jertfă întreaga mea ființă
cu tine și viața și moartea sânt un har.
Iisuse, Scump Prieten, fă între-ai mei și mine
eterna prietenie zidită pe-adevăr
având învățătura aceleași credințe
pe veacuri să rămână și ce-a rodit din ea.