Sânt ființe blestemate
Sânt ființe blestemate
și sânt zile rele-n lume
că doar una,
și ajunge să distrugă mii de vieți...
și să lase-o nesfârșită urmă de nenorocire
și să stingă bucuria pentru țări și pentru ani.
Chipul lor privit e-ntruna cu cutremur
și cu groază
numele rostit cu scârbă
și cu-nfiorare-n veci.
Astfel de ființe
sau zile,
răspândesc nenorocire
și naintea lor și-n urmă,
pentru toți pe unde trec.
Înainte: neliniștea prevestirilor de groază,
simțământul și-apăsarea relei lor apropieri,
iar în urma lor rămâne grozăvia cu cutremur
cât trăiește rana,
golul
și ruina ce-au lăsat.
Urma lor e urma fiarei care bagă spaima-n toate
și de care chiar și cele fără suflet se-ngrozesc.
Ele sânt nenorocirea celor către care vin
și sânt ispășirea celor peste care au trecut
plăgi și cangrene pe trupul Timpului
și-al Omenirii
de la care cu cutremur amintirile se-ntorc...
Dumnezeule, ai milă:
să nu le-ntâlnim din față
nici din urmă să ne-ajungă
niciodată, pe pământ!