Știu că tu cunoști prea bine rugăciunea din durere
Știu că tu cunoști prea bine rugăciunea din durere,
rugăciunea din dorință,
rugăciunea mulțumirii
- dar cunoști tu oare bine rugăciunea bucuriei
cea mai mare fericire: rugăciunea bucuriei?
Nu puterea rugăciunii,
pacea ei,
sau liniștirea
ce le-aduce ea în suflet și în gânduri pe deplin
ci slăvita bucurie ce-ți transfigurează fața
când te afli chiar naintea strălucirii lui Hristos!
Când golit de tot ce-i lume stai în fața Lui Slăvită
fără cereri și dorințe,
fără gând și fără grai
numai cu o nesfârșită și nespusă bucurie
că Îl poți privi pe Domnul
și El te privește, blând...
numai cu o negrăită și cerească fericire
că nici nu mai ai nevoie să-I ceri
și să-I spui
nimic.
În aceste stări de haruri
vremea n-are nici măsură
nici putere,
nici valoare,
- este ca și cum n-ar fi.
Asta-i taina de pe munte,
locul cel mai nalt din lume
următorul pas nu poate fi făcut
decât în Cer.