Cel ce-a cunoscut și focul, în viața lui
Cel ce-a cunoscut și focul, în viața lui
și gheața
și durerile ce-n viață pe-astea două le-nsoțesc
zis-a tuturor acelor care merg cu el pe drum:
- Sufletul vă plânge singur,
viața singur e-o pustie
de-aceea ființa voastră va căuta printre ființe
și-ntre lucruri
ca să afle să-și apropie ceva!
Suflete, atunci ai grijă!...
inimă, atunci fii trează!
Căci ființele pe lume ca și lucrurile sânt
Cel ce le-a făcut pe toate,
le-a dat însușiri la fel.
Unele-s la fel cu piatra,
altele-s la fel cu vântul,
altele-s la fel cu floarea,
altele la fel cu focul
- de aceea fii cu grijă
când alegi și ce-ți alegi!
Dacă te-alipești de-o piatră,
ori te va zdrobi durerea
ori te va-ngheța răceala nepăsării vieții ei
și vei rămânea în urmă
mult mai singur ca întâi.
Dacă te-alipești de vântul călător și ușuratic
ori ajungi fără de stare,
ori ajungi fără de soț
ori ajungi fără ființă
mult mai singur ca dintâi.
Dacă te-alipești de-o floare dulce
dar neputincioasă
ori te duci la fel cu dânsa
ori tânjești spre veștejiri
jelind scurta bucurie
mult mai singur ca dintâi.
Focul însă ori te arde
ori te face mai puternic
te va face ori cenușă
ori mărgăritar de preț...
- Suflete, să fii cu grijă când alegi
și ce-ți alegi!