Bunul prieten de departe îmi scria mângâietor

Bunul prieten de departe îmi scria mângâietor: - Dumnezeu cu bunătate ne clădește mântuirea din oricare înfrânare care-o-nfăptuim în viață din oricare ispitire care noi o biruim din oricare suferință ce-o răbdăm cu resemnare din oricare dărnicie din oricare rugăciune - ne clădește El în ceruri fericirea viitoare. Uneori ființa noastră - trup și suflet - prin grea luptă și prin dureroase jertfe izbutește să se-nfrângă ca să depărtăm din fața gurii noastre însetate cupa ce-o dorim, - atuncea când ispita ne-o întinde! Căci din mâna ei, nimica n-avem voie să luăm! Până nu ne-ntinde Mâna Domnului, ce-avem nevoie nu-i permis din altă mână să primim nimic nicicând. Căci nu-i hrană, ci-i otravă, nu-i alin, ci-i zbuciumare... Dar când Mâna Lui ne-o-ntinde, El ne dă și bucurie de-a primi-o fără teamă și-a fi potoliți adânc. Altfel, temelia pusă ni s-ar prăbuși-ntr-o clipă și zadarnică-a fost truda îndelungii înfrânări dacă n-am dus pân-la capăt legământul început!