Tu te grăbești adesea ca fructul să-l culegi
Tu te grăbești adesea ca fructul să-l culegi
- nainte de-a se coace,
când vremea n-a sosit.
- Căci tu mai mult ești lacom decât înfometat...
de-aceea dinții fragezi ți-i strepezești degrabă
iar gura ți se-acrește de fructul cel râvnit.
- Nu te grăbi iubite când foamea te împinge
sau când te-mpinge ura
sau pofta cea de trup
așteaptă pân-la vremea
când și Cel Bun și cel rău
și Timpu-și fac lucrarea spre ceea ce dorești
- căci fiecare-și are o parte de făcut.
Așteaptă după cel rău
să-și umple singur cupa
căci și Cel Sfânt așteaptă și-l lasă tot așa.
Să nu-nvinovățească vreodată pe altcine
ci singur el să vadă că singur și-a făcut-o
că nu i-a vrut-o nimeni
ci singur el și-a vrut-o.
Pe Cel Bun lasă-L Singur să-ți dea ce ai nevoie
la vremea când El știe ce este potrivit...
Plăcerea ta atuncea e fericit-plinită
și binecuvântarea atuncea e deplină
căci nu I-ai smuls din Mână
ce-ai așteptat să-ți dea.
Cel Bun nu Se grăbește dar nici nu întârzie
ci lasă oricui dreptul plăcerii ce și-o vrea.
- Dar mai întâi le lasă la cei răi bucuria.
La cei buni le dă-n urmă al bucuriei drept
căci cei răi nu au vreme, dar cei buni au de-ajuns.
Nu te grăbi iubite când foamea te va-mpinge
nici când te-mpinge ura, c-acestea-s ispitiri.
De ai vreo lipsă-așteaptă să vină nesilită
căci Dumnezeu și Timpul aduc și vremea ei
și binecuvântată atunci doar o primești!