Există-un întuneric de prea multă lumină
Există-un întuneric de prea multă lumină
căci când privești spre soare puternic strălucind
lumina-i orbitoare îți pare întuneric:
în fața strălucirii pleci ochii copleșit.
Când s-a făcut Cuvântul un trup asemeni nouă
au zis atuncea oamenii că nici măcar nu-I Om.
Pe Dumnezeul Veșnic... de prea multă lumină
ei L-au văzut mai umil și-ntunecat ca toți.
Așa apare și-azi tot ce-i Dumnezeiesc...
- Acel pe care lumea nu-i vrednică să-i aibă
și pentru care Cerul trimis-a harul său,
n-au loc să-și plece capul umblând disprețuiți.
Dar o să vadă-odată toți cei ce i-au străpuns
când Dumnezeu la Sine lua-i-va, dintre ei,
pleca-va și lumina ce-o duc în lume dânșii
și-atunci se va cunoaște ce mare preț aveau.