Știam că am la mine-atuncea
Știam că am la mine-atuncea,
Iisuse-a Tale lucruri scumpe...
tâlharul care mă legase,
și le căuta înverșunat,
să-mi afle tot,
să-mi ia
să-mi ardă
și să mă chinuie apoi cum pe
Colina Golgotei, odată,
pe Tine Te-au mai despuiat...
Tot sufletul mi-arde-ntre teamă
și-ntre nădejde-n rugăciune.
Și-n clipa când să pună mâna pe prada sfântă
- m-am trezit!
- O Doamne, fă așa, odată,
din visu-acestei lumi nebune
trăind între nădejdi și temeri,
ne vei trezi...
- și s-a sfârșit!