De-atîția ani același, ești rupt acum și tras
De-atîția ani același, ești rupt acum și tras
de numai amintirea din tine-a mai rămas.
Din ce te rupe vremea și văd cum te sfârșești
ca moartea unui prieten îndurerat îmi ești.
- Mi-ngrop în tine fața cu sufletul pribeag
în amintirea mâinii ce mi te-a dat în prag.
Și-a Chipului Iubirii ce-ntâi te-a-mbrățișat
rămas și azi pe tine senin și-nsângerat...