Căci atunci înțelepciunea toată-n inimă-o să-ți vină
10-Căci atunci înțelepciunea toată-n inimă-o să-ți vină
cunoștința desfătându-ți și-al tău suflet în lumină.
11-Chibzuința peste tine va veghea zilele tale
iar priceperea păzi-va viața ta pe orice cale.
12-Ca viața să ți-o scape de căi rele și păcate
și de omul rău ce ține numai cuvântări stricate.
13-De cei ce urăsc cărarea adevărului și-o lasă
ca să umble pe-a minciunii calea rea și-ntunecoasă.
14-De acei ce caută răul bucurându-se a-l face
care-și pun plăcerea-n rele neiubind curata pace.
15-Care umblă pe căi strâmbe, rătăcite și stricate
și apucă numai drumuri strâmbe și întunecate.
16-Ca să scapi și de nevasta altuia ce te-amăgește
de străina cea vicleană ce vorbind te-ademenește.
17-Care-a părăsit pe soțul tinereții ei și care
și-a uitat de legământul Dumnezeului său mare.
18-Căci la moarte totdeauna casa ei pe toți pogoară
drumul ei la moarte duce, mii de suflete omoară...
19-Și nici unul care-o caută nu se mai întoarce bine
nu mai află calea vieții, - piere-n lipsuri și rușine.
20-De aceea tu să umbli numai pe cărarea bună
cu toți oamenii de bine și curați mergi împreună.
21-Cei fără de prihană locui-vor țara toată
celor ne-ntinați le este moștenirea ei păstrată.
22-Dar cei răi vor fi de-a pururi nimiciți din Sfânta Țară
cei necredincioși, dintr-însa vor fi smulși și scoși afară.