Cuvintele și-nțelepciunea Eclesiastului sublim
1-Cuvintele și-nțelepciunea Eclesiastului sublim
fiu lui David și-mpăratul frumosului Ierusalim...
2-Un vis deșert, deșertăciunea deșertăciunilor e tot
da eu, Eclesiastul, toate deșertăciune le socot.
3-Căci ce folos culege omul
din toată truda lui cea grea?
4-Un neam se duce, altul vine
și-n veci pământu-i tot așa.
5-Răsare soarele, apune
și-aleargă iar spre Răsărit.
6-Din Miazăzi adie vântul
și-apoi din Nord, - și iar rotit.
7-Merg toate apele în mare... dar marea tot nu vrea și vrea
și iarăși vin către izvoare - și-n veci urmează tot așa.
8-În necurmată frământare sânt toate minunat trecând;
privești, și nu-ți mai saturi ochii... Și nici urechea ascultând.
9-Ce-a fost cândva, o să mai fie, ce-i dus, se va mai face iar
și nu-i nimica nou sub soare, nimic, ci toate numai par...
10-Când este ceva despre care s-ar zice: iată ceva nou,
o, de demult, de el vorbește trecutul vecilor ecou.
11-Nu-i nimeni să-și aducă-aminte de tot ce până azi a fost
și cei de după noi, asemeni n-ar ști întregul vremii rost.