Căci iată, eu, Eclesiastul am fost vestitul împărat

12-Căci iată, eu, Eclesiastul am fost vestitul împărat peste Israel, în frumosul Ierusalimului palat. 13-Eu inima mi-am pus-o toată să cercetez și s-adâncesc cu-nțelepciune, toate-toate ce se întâmplă și ivesc - aceasta-i o-ndeletnicire de trudă plină - și de greu la care îi supune-n viață pe fiii lumii, Dumnezeu... 14-Eu am văzut tot ce se face sub cer, de jos și până sus, și zic: deșertăciune-s toate... și goană după vântul dus... 15-Ce este strâmb nu se mai poate adesea îndrepta nicicând iar ce lipsește nu mai poate să fie numărat la rând. 16-Am zis în mine însumi: iată că am sporit de-am întrecut pe toți cei mari de mai nainte... Și multă carte-am cunoscut. 17-Am vrut să știu înțelepciunea cum și prostia, unde sânt - dar am aflat că și aceasta e numai goană după vânt. 18-Căci unde-i multă-nțelepciune e și necaz atât de-ades și cine-a vrut să știe multe... cu multe chinuri s-a ales.