Unde S-a dus Iubitul tău, frumoaso-ntre fecioare?

1-Unde S-a dus Iubitul tău, frumoaso-ntre fecioare? Cu tine-o să-L căutăm și noi, pe unde-o fi El oare? 2-Iubitul meu S-a pogorât la via Lui cea dragă să-Și pască turma în grădini și crinii să-i culeagă. 3-Eu sânt a Lui și El e-al meu în tot, pe totdeauna El turma Lui, prin văi de crini Și-o păstorește-ntruna. 4-Frumoasă ești iubita Mea ca Tirța cea plăcută ca dulcele Ierusalim, ca oastea cea temută... 5-Întoarce-ți ochii, vraja lor Mă tulbură și doare căci părul tău stă, cum pe munți, stau pâlc de căprioare. 6-Iar dinții-ți sânt ca niște ori frumos înșiruite când ies din scăldătoarea lor spălate și albite. 7-Și rumen e obrazul tău ca rodia tăiată ieșind de sub marama ta frumoasă și curată. 8-Șaizeci de-mpărătese am, optzeci de țiitoare și fete fără număr sânt în Casa Mea cea mare. 9-Dar numai una este ea, frumoasa Mea curată cea singură la mama ei - de toate-i adorată... 10-O, cine-i cea ce s-a ivit ca zorii zilei oare? frumoasă cum e-o lună sus, curată cum e-un soare dar și cumplită arătând privirilor uimite ca niște oști sub steag măreț luptând nebiruite. 11-M-am dus să-mi văd grădina mea cu nuci, cum iarba crește cum via mi-a înmugurit cum rodia-nflorește. 12-Dar nici nu știu cum am ajuns la niște mândre care a-unui neam și-a unui om ales între popoare... 13-Întoarce-te, întoarce, tu frumoasă sulamită întoarce-te să-ți mai privesc făptura ta iubită... - Ce-aveți voi să vă tot uitați la sulamita oare cum v-ați uita-n Mahanaim la corul de fecioare?