De-atâția ani stă Domnul tău

De-atâția ani stă Domnul tău în pragul casei tale iar tu-L respingi și-alungi mereu cu multele-ți greșale! Așteaptă Haru-n ușa ta iertarea lui să-ți deie tu nu-L primești, Îl lași așa de-atâția ani să steie. ți-așteaptă fericirea-n prag să-ți umple viața-ntreagă tu gol și trist suspini pribeag păcatul greu te leagă! Iertarea stă și pacea vrea în viața ta să vină, să umple-ntreagă viața ta cu cântec și lumină. Dar tu te împietrești mereu, ah, nu ți-e teamă oare că s-o sfârși și harul Său și lunga Lui răbdare? C-aceasta poate-n ușa ta e ultima-I bătaie și că apoi va mai urma doar veșnica văpaie? Ah, nu te temi c-această zi sfârșitul o să-ți fie și noaptea care va veni va fi pe veșnicie? - Când glasul Lui te cheamă iar, iubitul meu, ascultă: primește al iertării Har căci vina ta e multă! Căci va veni un ceas amar și-o vreme de obidă când ușa dulcelui Său Har pe veci o să se-nchidă. Iar tu vei rămânea pe veci în focul de afară în plânsul nesfârșit să-ți treci a vecilor povară. Dar chinul cel mai greu și-amar va fi încredințarea c-a fost și pentru tine Har dar I-ai respins iertarea...