Când ne iveşti Iisuse

Cînd ne iveşti Iisuse doritu-Ţi Chip Divin, o jerbie de raze, ne-nconjură senin şi dulcea rugăciune simţim că ne-o auzi şi mii de mîini de mamă, ne zvîntă ochii uzi. Cum bem atunci acelaşi Potir preafericit şi-aceeaşi Pîine sfîntă ne dă un trup sfinţit şi-aceeaşi părtăşie ne-nalţă preschimbaţi, şi-aceeaşi fraţi ni-s îngeri şi-aceeaşi îngeri fraţi. O, cînd venim spre Tine şi vii şi Tu spre noi, cum ne prefacem Unul din miile de doi, şi-n cerul cel din mijloc, în dragoste-mpletiţi, cum plîngem, cît de dulce-i a fi nedespărţiţi. Iveşte-ni-Te-odată nemaiplecat Iisus, să ne-mpletim prin lacrimi în cerul cel mai sus, şi corurile Slavei să cînte ce vor vrea, şi vecii dulci să curgă, aşa, aşa, aşa...