Înţelepciune, sfânt trimis
Înţelepciune, sfînt trimis
al Dragostei Divine,
ce lume mi-ai deschis
cînd te-ai unit cu mine.
Cu ce necunoscut fior
mi-ai sărutat credinţa,
cînd cerul tău cu nici un nor
mi-a-mbrăţişat fiinţa.
Cînd te-ai plecat spre viaţa mea
ca primăvara plină,
cum ai adus de-odată-n ea
o mare de lumină.
Cînd ţi-ai lipit sărutul sfînt
de fruntea mea uscată,
ce tainic şi ceresc avînt
m-a-ntinerit deodată.
Cînd ţi-ai atins de ochii mei
izvoarele de rouă,
de peste munţii tăi, în ei
venea viaţa nouă.
- O, drag şi sfînt trimes de Sus
să-mi porţi un braţ de cruce,
condu-mă tot mai cu Iisus
şi nu mi te mai duce...