De ce-ai uitat?

De ce-ai uitat acele datorii ce trebuiau să-ţi ardă conştiinţa, cînd trebuia să lupţi să ţi le ţii chiar de-ţi cereau viaţa şi fiinţa? Ai datorat s-asculţi de Dumnezeu căci El ţi-a dat viaţa şi ţi-o ţine tu L-ai uitat că El te-a scos din greu - ce-ngrozitor va fi-asta pentru tine! Ai datorat părinţilor atît, dar ei s-au dus cu inima zdrobită, - cum vei zăcea odată doborît gemînd sub datoria neplătită! Ai datorat săracilor un strai, - dar ei s-au dus, şi n-ai vrut a li-l da, ai datorat spre lacrimă un grai dar nu l-ai dat, - şi cine-ţi va ierta? ... O, nu uita acele datorii ce trebuiau să-ţi ardă conştiinţa, căci tot ce nu plăteşti acum, să ştii, că-n veci, în foc îţi va plăti fiinţa!