Aş vrea, Iubire, să-nvăţ
Aş vrea, Iubire, să-nvăţ toate,
- dar numai tu să mă înveţi
căci numai tu le ştii curate
şi numai tu le faci de preţ.
Aş vrea să cînt, - dar numai glasul
cîntării tale să ţi-l ştiu
- aş vrea să merg, - dar numai pasul
cu tine fericit să-l ţiu.
Aş vrea să plîng, - dar numa-n starea
cea lîngă sînul tău curat,
aş vrea să zbor, dar numa-n zarea
ce-o simt a ta cu-adevărat.
Aş vrea să tot vorbesc cu fraţii,
dar numai ce vrei tu să spun,
aş vrea să-mbrăţişez pe alţii
dar numai cu sărutu-ţi bun.
Aş sta răpit în rugăciune,
dar numa-n fericitu-ţi loc,
să fiu doar unde tu m-ai pune,
să ard, - dar numai pe-al tău foc.
Şi-aş vrea să-mi odihnesc odată
sfîrşitul lung şi munca grea
dar numa-n poala-ţi minunată
şi numai legănat de ea!