Deschide-te-nspre Domnul
Deschide-te-nspre Domnul ca mugurul spre soare,
cît este primăvară şi vis şi sărbătoare,
că dacă Domnul pleacă şi visul tău va trece,
vai, în zadar în lacrimi amare-ţi vei petrece.
Primeşte mîntuirea cît harul ţi-e aproape,
adapă-ţi fericirea din limpezile-i ape,
şi-ţi odihneşte fruntea pe umărul Lui dulce,
căci în zadar vei plînge cînd Domnul Se va duce.
Ascultă de Cuvîntul Vieţii cît se spune,
şi cît mai poţi genunchii ţi-i apleacă-n rugăciune,
şi plîngi cît mai ai vreme păcatele făcute,
căci în zadar cînd toate acestea sînt trecute.
Deschide-te-nspre Domnul cît încă-I lîngă tine,
ascultă cu iubire cît încă ai de cine,
şi dragoste întoarce cui dragoste-ţi arată
căci în zadar cînd toate s-au dus în niciodată.
Nimic nu ţine veşnic ci toate-ţi trec prea iute,
şi toate-şi au o vreme a lor a fi făcute,
dacă s-au dus, zadarnic tot plîngi după aceea,
zadarnic sufli-n spuză, dacă s-a stins scînteia!