Ce taine-mi sânt
Ce taine-mi sînt atîtea Doamne,
şi cît să le pătrund aş vrea;
- mai cîte cruci erau pe lume,
de ce-ai voit-o chiar pe-a mea?
Cînd ai intrat în Sărbătoare
şi toţi doreau atît să-Ţi dea,
- mai cîte flori veneau spre Tine,
de ce-ai ales-o chiar pe-a mea?
Cînd soarele ardea-n pustie
şi-atît de sete Îţi era,
- mai cîte căni erau cu apă,
de ce-ai cerut-o chiar pe-a mea?
Cînd şi pe uliţele noastre
odată drumul Tău trecea,
- mai cîte porţi erau în cale
de ce-ai deschis-o chiar pe-a mea?
Cînd cu săgeţile iubirii
Cuvîntul Tău aprins trăgea,
- mai cîte inimi erau strînse
de ce-ai străpuns-o chiar pe-a mea?
Cînd Ţi-ai dorit pe-altarul Jertfei
o ardere atît de grea,
- mai cîte vieţi erau Iisuse,
de ce-ai ales-o chiar pe-a mea?