Pe treptele acestea
Pe treptele acestea din piatră albă dreaptă,
Tu sui pieziş nainte Iubitul meu Iisus,
şi numai urma albă Ţi-o văd din treaptă-n treaptă,
chemîndu-mă: Urmează-Mi, curînd ajungem Sus.
Îmi pun cu drag genunchii pe urmele-Ţi senine
şi mîna mea se ţine de raza ce mi-o laşi,
sînt fericit Iisuse, că pot să urc ca Tine,
că pot pe-aceleaşi urme, să calc cu-aceiaşi paşi.
Ce dreaptă-i şi frumoasă această albă scară
ce calmă şi uşoară-i fiinţa mea urcînd,
şi ce nepămînteană lumină-mi înfăşoară,
silinţa bucuriei s-ajung cît mai curînd.
O, cît Te rog Iisuse, dă-mi zarea Mîinii Tale,
s-ajung şi eu degrabă spre unde năzuim,
chiar dacă eu sînt încă mult prea napoi pe cale,
fă amîndoi Acolo, de-odată să sosim!