Din dragostea de Tine

Din dragostea de Tine Doamne, aş semăna atît Cuvînt, că orice fir ar creşte-o sută chiar şi în cel mai slab pămînt, şi-aş semăna atîta floare că şi-n ogorul mai spinos Ţi-ar creşte numai trandafirii cu cel mai fericit miros. Din dragostea de Tine Doamne, mereu aş vrea atîta dor, ca numai lacrimi de iubire, să văd pe faţa tuturor, şi-aş vrea pe orice căi din lume, s-aud de dragul Tău cîntînd şi steagul biruinţei Tale să-l văd de dragoste arzînd. Din dragostea de Tine Doamne, aş vrea să mor de fericit, atunci cînd cel din urmă cîntec, mi l-aş sfîrşi desăvîrşit! ... Cum Ţi-aş simţi apoi pe buze dulceaţa ultimului dor, prelinsă veşnic sub sărutul Dumnezeiescului fior!