Primeşte-mi sufletul Iisuse
Primeşte-mi sufletul Iisuse,
pe sfîntu-Ţi umăr să se culce,
acolo-i paza mea cea tare,
acolo-i pacea mea cea dulce.
Şi ţine-mă să nu mă smulgă
de-acolo nimeni niciodată,
c-atunci odihna mea e sfîntă
şi munca binecuvîntată.
De-acolo să mă rog fierbinte,
pentru iubirea mea de Tine
şi pentru cei iubiţi pe care
i-ai pus în inimă la mine.
Acolo să-mi revărs curate
şi limpezi lacrimile mele,
şi-n ceasul păcii-nsingurate
să simt cum mă săruţi pe ele.
Acolo cele mai frumoase,
să-Ţi dau eu roadele aduse,
şi să-Ţi şoptesc ale iubirii
cuvinte nimănui mai spuse.
Şi-n cel din urmă ceas al Serii,
s-adorm cu-a dragostei suspine,
ca-n primul Ceas al Învierii
aşa să mă trezesc cu Tine!