Trist e sufletul din mine
Trist e sufletul din mine
cînd Iisuse nu Te-ascult,
dureroasa Ta tăcere
mă zdrobeşte cel mai mult,
cu privirea Ta cea-ntoarsă
şi suspinul Tău cel greu,
rupi atuncea de durere
inima din pieptul meu.
Doamne, de ce oare, iară,
n-am vegheat cum trebuia
de ce m-am lăsat ispitei
biruit de firea-mi rea?
Am uitat cu cîte lacrimi
mi-au plîns alte neascultări?
- o, de-ai vrea să-mi spui cuvîntul
fericitei împăcări!...
Doamne, iartă-mi neascultarea
uită că Te-am întristat,
dă-mi sărutul împăcării
peste sufletul iertat
cu-ale dragostei suspine
ia părerile de rău
din inima Ta din mine,
din a mea din pieptul Tău!