Doamne, să nu pot vreodată
Doamne, să nu pot vreodată
s-arunc crucea și să fug,
nici de-ar trebui viața
să-mi jertfesc arzând, pe rug.
Să nu-mi pot abate pașii
de pe urma Ta nicicând
nici pe-ntreaga lumii slavă
pacea inimii să-mi vând.
Nici să pot să-nchid vreodată
ușa mea de vreun sărac,
nici să-mi pot deschide gura
când Tu-mi poruncești să tac.
Să nu-mi pot schimba credința
cea dintâi pe nici un crez,
nici cuvântul primei lacrimi
să nu pot să nu-mi păstrez.
Să nu-mi pot uita trecutul,
nici să-mi chinui frații mei,
nici să-mi pot privi strămoșii
fără să mă-nalț spre ei.
Doamne, să nu-mi calc pe steagul,
nici pe conștiința mea,
nici să-mi poată scăpa geamăt
chiar durerea cea mai grea.
Ci, cu orice bir de lacrimi
și de sânge-adus din greu,
jertfa mea să-și nalțe fumul
tot mai drept spre Dumnezeu.