Ce dulce-i drumul meu
Ce dulce-i drumul meu Iisuse,
cînd Tu-mi eşti Soţul meu Cel Bun,
de cîte ori am spus aceasta
şi încă tot mai am s-o spun.
Ce plin de cîntec mi-e pustiul
prin care îngerii-mi plutesc,
ce-nmiresmat mi-e tot cuprinsul
ca un lăcaş Dumnezeiesc.
E plin lăuntrul meu de Tine
şi-n ce se vede şi-n ce nu
a Tale-s gîndurile mele
ai Tăi mi-s ochii, tot sînt Tu.
Şi cugetul mi-e curăţie
şi tot ce am mi-e minunat,
căci eul meu, Iisuse-n Tine
mi-e împletit şi-mpreunat.
O, ce adînc trăiesc în Tine
şi ce adînc în mine Tu,
tot ce-am avut s-a dus Iisuse,
ci numai ce-i din Tine nu!
Se ducă toate cîte încă
nimicul nu le-a spulberat
rămînă-mi veşnic dulce numai
ce-i din al Tău cu-adevărat.